Evaluare Finala

1. Memoria este un proces superior de cunoastere. Datorita importantei pe care o are in cadrul vietii psihice, ea a fost considerata "piatra unghiulara", "conditia fubdamentala" a acesteia.

  A. Mentionati doua caracteristici ale acesteia

  B. Descrieti succint una din caracteristicile memoriei mentionata la punctul A.

  C. Evidentiati o corelatie existenta intre termenii memorare logica si uitare, redactand un text coerent, de aproximatix o jumatate de pagina, in care sa ii utilizati in sensul specific psihologiei.

  D. Ilustrati printr-un exemplu concret utilitatea memorarii mecanice.

  E. Formulati o solutie pentru optimizarea fixarii informatiilor.



2. In cadrul activitatii intelectuale , imaginatia ocupa un loc aparte. Prin mecanismele imaginatiei, omul
anticipeaza,proiecteaza si experimenteaza in plan mental, optimizand valoarea adaptativa a conduitelor sale.

  A. Mentionati doua forme ale imaginatiei voluntare.

  B. Descrieti succint una din formele imaginatiei voluntare mentionata la punctul A.

  C. Evidentiati o corelatie existenta intre termenii atitudine creativa si imaginatie, redactand un text de aproximativ o jumatate de pagina, in care sa ii utilizati in sens specific psihologiei.

  D. Ilustrati, printr-un exemplu concret, unul din procesele imaginatiei.

  E. Formulati o solutie pentru stimularea productivitatii imaginative.


3. Proces cognitiv superior, gandirea valorifica resursele celorlalte functii si procese psihice , pe care le orienteaza si le coordoneaza. Domeniul performantial al gandirii il constituie rezolvarea de probleme.

  A. Mentionati doua etape ale procesului rezolutiv.

  B. Descrieti succint una dintre etapele procesului rezolutiv mentionate la punctul A.

  C. Evidentiati o corelatie existenta intre termenii problema si gandire , redactand un text coerent, de aproximativ o jumatate de pagina, in care sa ii utilixati in sens specific psihologiei.

  D. Ilustrati printr-un exemplu concret, una dintre etapele procesului rezolutiv.

  E. Formulati o solutie pentru optimizarea intelegerii in cadrul procesului rezolutiv.

Memoria-metode

        1.Introducere in Lectia : Definitie
              Momentul: la inceputul lectiei

             Timp de prezentare a continutului: 5 minute

              Metoda utilizata: Explicatia si Conversatia

      2.Interactiunea cu alte procese psihice

            Momentul: dupa punctul A.

            Timp de prezentare a continutului: 5 minute

            Metoda utilizata: Conversatia

      3 Procesele si formele memoriei

            Momentul: dupa punctul B.

            Timp de prezentare a continutului: 10 minute

            Metoda utilizata: Explicatia

       4. Factorii si calitatile memoriei

            Momentul: dupa punctul C.

            Timp de prezentare a continutului: 5 minute

            Metoda utilizata: Explicatia

         5.Memorie si uitare 

            Momentul: dupa punctul D.

            Timp de prezentare a continutului: 10 minute

            Metoda utilizata: Explicatia si Conversatia

Metode folosite pentru transmiterea continutului:

-metoda prezentarii orale

-metoda filmelor,documentarelor

-metoda prezentarii unor experimente, cercetari,exemple clare
-metoda discutiei deschise



Modalitati de evaluare:

-prezentare orala deschisa, atat orala cat si scrisa

-diferite proiecte,planse,power-point

-evaluare pe baza unor teste, itemi

-discutii pe aceasta tema

 

Imaginatia-metode

     

        1.Definiti imaginatiei- procesul imaginativ si produsul imaginativ

            Metoda utilizata: Explicatia

            Timp necesar: 5 minute

            Momentul: la inceputul lectiei

      

         2.Mecanismele imaginatiei-interactiunile cu alte mecanisme psihice

           Metoda utilizata: Explicatia

           Timp necesar: 10 minute

         3.  Formele imaginatiei

            Metoda utilizata: Explicatia

            Timp necesar: 10 minute

        . 4. Atitudinile creative

            Metoda utilizata: Conversatia

            Timp necesar: 5 minute

            Momentul: sfarsitul lectiei



Metode pentru transmiterea continutului despre imaginatie:

-metoda prezentarii orale

-metoda documentelor,filmelor

-metoda jocului

-metoda discutiei deschise


Modalitati de evaluare:

-prezentare orala

-diferite referate, proiecte,planse

-evaluare pe baza de lucrari scrise, teste,itemi

-evaluare pe baza unor jocuri

Gandirea-Metode

            A. Introducere in Lectia Gandire: Definitie, elemente principale ale gandirii

            Metoda utilizată: Conversaţia

      Timp necesar: 10 minute

       Momentul: începutul lecţiei

            B.Elementele principale ale Gândirii, proprietăţi, analiza gândirii:

       Metoda utilizată: Lotus

      Timp necesar: 10 minute

      Momentul: după începutul lecţiei

      C. Operaţiile Gândirii

Metoda utilizată: Philips 6/6-studiu de caz

Timp necesar: 15 minute

D. Noţiunile – definiţie şi clasificare
Metoda utilizată: Conversaţia şi explicaţia
Timp necesar: 10 minute
Momentul: sfarsitul lectiei

Metode folosite pentru prezentarea continutului lectiei:

-metoda prezentarii orale

-metoda jocului

- metoda filmelor, documentelor

- metoda prezentarii unor experimente, teste, exemple clare sa demonstreze acest concept

-metoda discutiei deschise




 

Memoria-obiective

La sfarsitul unitatii de invatare Memoria, elevii vor fi capabili sa:

• Sa defineasca memoria
• Sa argumenteze rolul memoriei ca proces psihic si interactiunea memoriei cu celelalte procese psihice
• Sa identifice calitatile memoriei
•  Sa explice mecanismul de functionare al memoriei
• Sa argumenteze diferentele dintre formele memorarii (din cadrul proceselor memoriei - memorare, pastrare, actualizare)
• Sa identifice factorii memoriei
• Sa explice rolul uitarii ca fenomen psihic
• Sa compare modalitatea proprie de memorare cu cea a colegilor si sa elaboreze o strategie proprie de memorare a informatiei
• Sa stabileasca legaturi ale memoriei cu mecanismele gandirii in activitatea proprie de invatare
• Sa combine diverse modalitati de memorare (vizuala, auditiva, etc) inaintea unor teste sau examene
• Sa fie nepartinitor cu privire la modalitatile de memorare ale celorlalti si cum acestea influenteaza uitarea

Imaginatia-obiective

 

 

La sfarsitul acestei unitati de invatare, elevul va fi capabil sa:

 

• Sa defineasca imaginatia
• Sa identifice interactiunile imaginatiei cu alte mecanisme psihice
• Sa identifice diferentele si asemanarile dintre procedeele imaginatiei
• Sa caracterizeze formele imaginatiei
•  Sa distinga intre imaginatia reproductiva si imaginatia creatoare
• Sa combine procedeele imaginatiei pentru a crea un produs imaginativ nou
• Sa stabileasca legaturi cu mecanismele memoriei si cu actiunile din starea de veghe in analizarea unui vis
• Sa creeze un produs imaginativ nou, apeland la emotiile traite la un moment dat (ex: poezie, desen, cantec, etc)
•  Sa aprecieze in mod obiectiv creatiile celorlalti sau propriile creatii (utilizand empatia)
•  Sa isi asume sau sa isi doreasca sa isi asume atitudinile creative, prin intermediul visului de perspectiva

 

 

Gandirea- obiective

La sfârşitul unităţii de învăţare Gandirea, elevul va fi capabil să:

•  Să definească Gândirea.
• Să identifice interacţiunile Gândirii cu alte mecanisme psihice.
• Să identifice etapele procesului de rezolvare a problemelor.
• Să distingă proprietăţile Gândirii.
• Să enumere tipurile de noţiuni în funcţie de adaptarea lor la real
• Să compare operaţiile Gândirii
• Să elaboreze o strategie algoritmică de rezolvare a problemelor legate de situaţia sa şcolară.
• Să utilizeze strategiile de rezolvare ale problemelor
• Să combine operaţiile Gândirii în vederea rezolvării de probleme.
• Să aprecieze în mod pozitiv modalităţile de a gândi ale celor din jur.
• Să interpreteze produsele gândirii celorlalţi într-un mod cât mai obiectiv şi nepărtinitor.
  

Memoria-plan de lectie

Memoria este procesul psihic de întipărire, stocare (depozitare) şi reactualizare a informaţiilor.
Prin procesele senzoriale de cunoaştere, omul are posibilitatea sa trăiască mai ales în prezent, să reacţioneze la acele însuşiri ale obiectelor care acţionează nemijlocit ‘’aici” şi “acum”asupra organelor de simţ. Impresiile, imaginile, gândurile, emoţiile, mişcările prezente nu se pierd însă, nu se volatilizează fără a lăsa nicio urmă în creier, dimpotrivă, ele se sedimentează, se cristalizează, pentru ca mai apoi să fie scoase la lumină şi refolosite. Astfel contribuie la amplificarea conţinutului vieţii psihice, la desfăşurarea normală şi mai ales eficientă a activităţii umane.

Omul, pe lângă multe  alte capacităţi de care dispune (de a simţi, gândi, vorbi, imagina),o posedă şi pe aceea de a reţine, conserva şi reutiliza propria experienţă. Acest lucru este realizat cu ajutorul memoriei.

   La om, putem vorbi de un apogeu al dezvoltării funcţiei mnezice şi de cea mai complexă organizare şi ierarhizare a ei. Dacă la animal ea este legată de semnificaţia biologică a stimulilor, la om semnificatţia socială a obiectelor devine esenţială. Memoria capată tot mai pregnant un caracter mijlocit. Dacă la început rolul de mijlocitor îl joacă un obiect concret (putem ţine minte sau ne putem reaminti ceva făcându-ne un semn pe un obiect), mai târziu cuvântul, gândul, deci acţiunea psihică internă, subiectivă devine mijlocitoare. La om, memoria capată un caracter logic, ea presupunând înţelegerea celor memorate şi reactualizate. Prin caracterul său mijlocit, logic/raţional, conştient, ea devine un proces psihic specific uman, diferenţiat aproape total de memoria animalelor, fapt care justifică încadrarea ei în categoria proceselor logice.

Rolul memoriei în ansamblul vieţii şi activităţii psihice umane este enorm.Pentru a înţelege şi mai bine acest rol, să ne imaginăm ce s-ar întampla fără memorie.
Cum ar fi daca nu am avea capacitate mnezica?

    Omul ar trăi într-un continuu prezent numai sub influenţa datelor nemijlocite de cunoaştere, comportamentul său fiind haotic, spontan, fără stabilitate şi finalitate, fără durabilitate în timp. Toate obiectele ar acţiona din nou asupra lui şi  i s-ar părea absolut noi, necunoscute. El n-ar avea posibilitatea de a utiliza rezultatele cunoaşterii, dimpotrivă aceasta ar trebui luată de fiecare dată de la început, gândurile şi acţiunile lui n-ar putea fi legate între ele, n-ar putea înţelege şi învăţa, n-ar putea rezolva problemele ivite în calea sa. Viaţa psihică a omului fără memorie –scria medicul şi fiziologul danez Lange-este doar un ghem de impresii sensitive,adică un prezent fără trecut, dar şi fără viitor.

     Interactiunea cu alte procese psihice

    Memoria se află în strânsă interacţiune şi interdependenţă cu toate celelalte procese, însuşiri şi capacităti psihice, fiind influenţată de ele şi influentându-le totodată.

     Parte din materialul care se stochează şi se păstrează în memorie este de fapt materialul provenit din contactul  organelor de simţ cu realitatea inconjurătoare, fapt ce demonstreaza interactiunea memoriei cu procesele senzoriale.

Exemple de alte interactiuni ale memoriei cu procele psihice

a)      memoria nu presupune doar acumularea de informaţii ci şi organizarea şi structurarea lor (interacţiunea  memoriei cu operaţiile gândirii)

b)      nu ne reamintim şi nu reţinem orice, ci ceea ce ne place, ceea ce corespunde unor dorinţe, aspiratţi şi interese(interacţiunea memoriei cu procesele afectiv-motivaţionale)

c)      memoria implică şi prezenţa unui efort voluntar (interacţiunea memoriei cu voinţa)

Procesele şi formele memoriei

Caracterul procesual al memoriei rezultă din faptul că ea se realizează în faze, în etape, cu ajutorul unor acţiuni psihice cum ar fi:

v     memorarea

v     păstrarea

v     actualizarea celor memorate

În funcţie de prezenţa sau absenţa intenţiei (a efortului voluntar) de a memora se disting două tipuri de memorare:

ü      neintenţionată (sau involuntară)

ü      intenţionată (sau voluntară)

          În funcţie de prezenţa sau absenţa gândirii (a asociaţiilor logice) se disting trei tipuri de memorare:

Ø      memorarea mecanică (în lipsa înţelegerii)

Ø      memorarea logică (bazată pe înţelere)

Stocarea informaţiilor este acel proces al memoriei care presupune reţinerea lor pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat de timp. Este un proces dinamic si activ care implică organizarea şi reorganizarea informaţiilor memorate.

Reactualizarea informaţiilor constă în scoaterea la iveală a celor momerate şi păstrate în vederea utilizării,valorificării lor. Aceasta se poate realiza prin recunoastere sau prin reproducere

Recunoaşterea:

-se realizează în prezenţa obiectului

-este relativ mai simplă presupunând procese de percepţie

-presupune suprapunerea modelului actual peste cel aflat în mintea subiectului.

Reproducerea:

-se realizează în absenţa obiectului
-este mai complexă implicând intervenţia proceselor de gândire.
-presupune confruntarea  şi compararea mintală a modelelor în vederea extragerii celui optim
Atât recunoaşterea cât şi reproducerea au grade diferite de precizie, pot fi foarte precise,dar şi vagi,
imprecise, chiar eronate, în funcţie de materialul reprodus sau chiar de tipul reproducerii ca atare.

Memorie şi utare:
Multe dintre datele experienţei anterioare se diminuează, dispar din mintea noastră. Intervine aşa
numitul fenomen al uitării, fenomen natural, normal şi mai ales relativ necesar.Uitarea este un proces
pozitiv şi necesar numai în anumite condiţii, dacă aceste condiţii nu sunt respectate aceasta devine o
piedică pentru memorie, care îşi reia de la inceput procesele. Între memorie şi uitare există relaţii
dinamice, facilitându-se sau impiedicându-se reciproc.

imaginatie-plan de lectie

1. Definire şi caracterizare generală

Imaginaţia = procesul cognitiv  complex de elaborare a unor imagini şi proiecte noi, pe baza combinării şi transformării experienţei.

Caracteristici:

- Proces cognitiv complex specific numai omului;

- Permite elaborarea mintală a planului de desfăşurare a unei activităţi;

- Lărgeşte câmpul cunoaşterii umane;

- Face legătura dintre trecut, prezent şi viitor;

- Apare pe o anumită treptă a dezvoltării umane, după ce au apărut alte procese şi funcţii psihice care îi pregătesc desfăşurarea;

- Interacţionează permanent cu toate procesele, funcţiile psihice şi componentele SPU( Sistemul Psihic Uman).


 

 2. Procedeele imaginaţiei

1) Aglutinarea - o nouă organizare a unor părţi uşor de identificat şi care au aparţinut unor fiinţe, lucruri, fenomene (ex.: Sirena, Centaurul, Ianus cu două feţe -în mitologie-; radiocasetofonul).

2) Amplificarea sau diminuarea - mărirea sau micşorarea mentală a dimensiunilor unei structuri iniţiale (ex.: literatura SF, poveştilor pentru copii -Setilă, Flămânzilă etc).

3) Multiplicarea sau omisiunea - modificarea pe plan mental a numărului de elemente ale unui întreg (ex. balaurul cu şapte capete, celebre creaţii ale lui Brâncuş).

4) Diviziunea şi rearanjarea - fragmentarea mentală a părţilor corpului sau a unor funcţii ale acestora şi realizarea tehnică a unora din părţile rezultate (ex. autoturisme cu motor în faţă sau în spate, cupa excavatorului, desene din seria „Capricii” de Goya etc).

5) Substituirea- înlocuirea într-o structură existentă a unui element.

6) Modificarea - păstrarea neschimbată a unor componente şi funcţii cunoacute şi modificarea altora (ex. laleaua neagră, clădiri construite de Antonio Gaudi, clădire în formă de coş din Newark, SUA).

7) Schematizarea - omiterea deliberată a unor însuşiri şi evidenţierea altora (caricatura unei persoane, sigle (ex. caricatura unei persoane, sigla, schiţe în arhitectură etc).

8) Analogia

9) Tipizarea (Hagi-Tudose)

10) Empatia

3. Formele imaginatiei

În funcţie de intenţionalitate şi implicarea activă în actele imaginative:

1.Forme involuntare: a) Visul din timpul somnului

           b) Reveria

2.Forme voluntare: a) Reproductivă

                                b) Creatoare

c) Visul de perspectivă

Gandirea-plan de lectie

I.Definitia gandirii

Gandirea este procesul psihic superior care se desfasoara in plan mintal intern, subiectiv, uzand de judecati, rationamente, operatii cognitive, realizand o precesare profunda asupra realitatii.

II.Caracteristicile gandirii

1. Gândirea abordează nu numai realul, ci şi posibilul, ipoteticul şi chiar fantasticul sau imposibilul.

2. Gândirea găseşte explicaţii pentru fenomenele constatate, face transformări în sensul dorit, prevede.

3. Gândirea nu este posibilă fără limbaj.

4. Gândirea este un proces psihic central.

III. Operatiile gandirii

Gândirea funcţionează prin operaţii numite în general activităţi mintale. Există modalităţi fundamentale de operare ale gândirii, prezente în orice act de gândire, numite operaţii fundamentale şi există operaţii specifice pentru anumite domenii, numite algoritmi.

Operaţiile fundamentale ale gândirii sunt analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea, concretizarea, particularizarea şi generalizarea.

1. Analiza este operaţia fundamentală a gândirii prin care se separă mintal însuşirile obiectelor.

2. Sinteza este operaţia fundamentală a gândirii prin care pe plan mintal se reuneşte, regrupează părţile componente ale unui întreg.

Analiza şi sinteza sunt operaţii inverse.

3. Comparaţia este operaţia fundamentală a gândirii prin care se stabilesc asemănări şi deosebiri dintre 2 sau mai multe obiecte, fiinţe, fenomene, acţiuni, etc.

Comparaţia se face în baza unui criteriu.

4. Abstractizarea este operaţia fundamentală a gândirii ce constă în reţinerea pe plan mintal a ceea ce este esenţial, definitoriu pentru o clasă de obiecte.

5. Generalizarea  este operaţia fundamentală a gândirii de extindere, pe plan mintal a unei însuşiri de la un grup la toate de acelaşi fel.

În organizarea operaţiilor intelectuale intervin următoarele formule şi strategii:

1.      Algoritmica – este strategia gândirii ce utilizează algoritmi. Algoritmii sunt serii strict ordonate de operaţii ce intervin succesiv până se ajunge la îndeplinirea unei sarcini. Ei sunt structuri operaţionale standardizate ce conduc cu certitudine la soluţii.

2.      Euristica - este disciplina ce reuneşte procedee menite să conducă la descoperire şi invenţie. Euristica suscită producţia intelectuală divergentă, utilizează sisteme operaţionale plastice şi deschise, cuprinde procedee de elaborare a ipotezelor şi de testare eficientă a acestora.

Forme de manifestare cognitivă:

Noţiunea este o condensare selectivă sau integrare de informaţii despre însuşirile generale şi esenţiale ale anumitor clase de obiecte, fenomene, relaţii. Noţiunile se

a)      formează în condiţiile dezvoltării psihice şi intelectuale, a operaţiilor de generalizare şi abstractizare, prin integrarea şi modelarea socio-culturală.

b)      Învăţarea cognitivă este o formă a învăţării şcolare prin care se însuşesc cunoştinţele şi operaţiile intelectuale corespunzătoare obiectelor de studiu. În procesul învăţării cognitive au loc:

-         formarea conceptelor şi sistemelor de concepte;

-         trecerea de la conceptele empirice la cele ştiinţifice;

-         dezvoltarea operaţiilor gândirii.

c)      Înţelegerea este o formă de manifestare a gândirii, latura ei funcţională permanentă, prin care se realizează decodificarea semantică a obiectelor, fenomenelor şi acţiunilor prezentate prin raportarea lor la fondul de cunoştinţe acumulate şi sistematizate.

Formele înţelegerii:

- înţelegerea spontană;

- înţelegerea discursivă.

Rezolvarea problemelor – cuprinde trei structuri:

Problema – este un obstacol cognitiv în relaţiile dintre subiect şi lumea sa.

Situaţia problematică – reprezintă neconcordanţa dintre mijloace şi scopuri.

Demersul rezolutiv – constă în asumarea sarcinii de depăşire a obstacolului cognitiv.

Strategii de rezolvare a problemelor:

-         anticipativ-exploratorii;

-         anticipativ-rezolutive;

-         executive.