Gandirea-plan de lectie

I.Definitia gandirii

Gandirea este procesul psihic superior care se desfasoara in plan mintal intern, subiectiv, uzand de judecati, rationamente, operatii cognitive, realizand o precesare profunda asupra realitatii.

II.Caracteristicile gandirii

1. Gândirea abordează nu numai realul, ci şi posibilul, ipoteticul şi chiar fantasticul sau imposibilul.

2. Gândirea găseşte explicaţii pentru fenomenele constatate, face transformări în sensul dorit, prevede.

3. Gândirea nu este posibilă fără limbaj.

4. Gândirea este un proces psihic central.

III. Operatiile gandirii

Gândirea funcţionează prin operaţii numite în general activităţi mintale. Există modalităţi fundamentale de operare ale gândirii, prezente în orice act de gândire, numite operaţii fundamentale şi există operaţii specifice pentru anumite domenii, numite algoritmi.

Operaţiile fundamentale ale gândirii sunt analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea, concretizarea, particularizarea şi generalizarea.

1. Analiza este operaţia fundamentală a gândirii prin care se separă mintal însuşirile obiectelor.

2. Sinteza este operaţia fundamentală a gândirii prin care pe plan mintal se reuneşte, regrupează părţile componente ale unui întreg.

Analiza şi sinteza sunt operaţii inverse.

3. Comparaţia este operaţia fundamentală a gândirii prin care se stabilesc asemănări şi deosebiri dintre 2 sau mai multe obiecte, fiinţe, fenomene, acţiuni, etc.

Comparaţia se face în baza unui criteriu.

4. Abstractizarea este operaţia fundamentală a gândirii ce constă în reţinerea pe plan mintal a ceea ce este esenţial, definitoriu pentru o clasă de obiecte.

5. Generalizarea  este operaţia fundamentală a gândirii de extindere, pe plan mintal a unei însuşiri de la un grup la toate de acelaşi fel.

În organizarea operaţiilor intelectuale intervin următoarele formule şi strategii:

1.      Algoritmica – este strategia gândirii ce utilizează algoritmi. Algoritmii sunt serii strict ordonate de operaţii ce intervin succesiv până se ajunge la îndeplinirea unei sarcini. Ei sunt structuri operaţionale standardizate ce conduc cu certitudine la soluţii.

2.      Euristica - este disciplina ce reuneşte procedee menite să conducă la descoperire şi invenţie. Euristica suscită producţia intelectuală divergentă, utilizează sisteme operaţionale plastice şi deschise, cuprinde procedee de elaborare a ipotezelor şi de testare eficientă a acestora.

Forme de manifestare cognitivă:

Noţiunea este o condensare selectivă sau integrare de informaţii despre însuşirile generale şi esenţiale ale anumitor clase de obiecte, fenomene, relaţii. Noţiunile se

a)      formează în condiţiile dezvoltării psihice şi intelectuale, a operaţiilor de generalizare şi abstractizare, prin integrarea şi modelarea socio-culturală.

b)      Învăţarea cognitivă este o formă a învăţării şcolare prin care se însuşesc cunoştinţele şi operaţiile intelectuale corespunzătoare obiectelor de studiu. În procesul învăţării cognitive au loc:

-         formarea conceptelor şi sistemelor de concepte;

-         trecerea de la conceptele empirice la cele ştiinţifice;

-         dezvoltarea operaţiilor gândirii.

c)      Înţelegerea este o formă de manifestare a gândirii, latura ei funcţională permanentă, prin care se realizează decodificarea semantică a obiectelor, fenomenelor şi acţiunilor prezentate prin raportarea lor la fondul de cunoştinţe acumulate şi sistematizate.

Formele înţelegerii:

- înţelegerea spontană;

- înţelegerea discursivă.

Rezolvarea problemelor – cuprinde trei structuri:

Problema – este un obstacol cognitiv în relaţiile dintre subiect şi lumea sa.

Situaţia problematică – reprezintă neconcordanţa dintre mijloace şi scopuri.

Demersul rezolutiv – constă în asumarea sarcinii de depăşire a obstacolului cognitiv.

Strategii de rezolvare a problemelor:

-         anticipativ-exploratorii;

-         anticipativ-rezolutive;

-         executive.