Memoria-plan de lectie

Memoria este procesul psihic de întipărire, stocare (depozitare) şi reactualizare a informaţiilor.
Prin procesele senzoriale de cunoaştere, omul are posibilitatea sa trăiască mai ales în prezent, să reacţioneze la acele însuşiri ale obiectelor care acţionează nemijlocit ‘’aici” şi “acum”asupra organelor de simţ. Impresiile, imaginile, gândurile, emoţiile, mişcările prezente nu se pierd însă, nu se volatilizează fără a lăsa nicio urmă în creier, dimpotrivă, ele se sedimentează, se cristalizează, pentru ca mai apoi să fie scoase la lumină şi refolosite. Astfel contribuie la amplificarea conţinutului vieţii psihice, la desfăşurarea normală şi mai ales eficientă a activităţii umane.

Omul, pe lângă multe  alte capacităţi de care dispune (de a simţi, gândi, vorbi, imagina),o posedă şi pe aceea de a reţine, conserva şi reutiliza propria experienţă. Acest lucru este realizat cu ajutorul memoriei.

   La om, putem vorbi de un apogeu al dezvoltării funcţiei mnezice şi de cea mai complexă organizare şi ierarhizare a ei. Dacă la animal ea este legată de semnificaţia biologică a stimulilor, la om semnificatţia socială a obiectelor devine esenţială. Memoria capată tot mai pregnant un caracter mijlocit. Dacă la început rolul de mijlocitor îl joacă un obiect concret (putem ţine minte sau ne putem reaminti ceva făcându-ne un semn pe un obiect), mai târziu cuvântul, gândul, deci acţiunea psihică internă, subiectivă devine mijlocitoare. La om, memoria capată un caracter logic, ea presupunând înţelegerea celor memorate şi reactualizate. Prin caracterul său mijlocit, logic/raţional, conştient, ea devine un proces psihic specific uman, diferenţiat aproape total de memoria animalelor, fapt care justifică încadrarea ei în categoria proceselor logice.

Rolul memoriei în ansamblul vieţii şi activităţii psihice umane este enorm.Pentru a înţelege şi mai bine acest rol, să ne imaginăm ce s-ar întampla fără memorie.
Cum ar fi daca nu am avea capacitate mnezica?

    Omul ar trăi într-un continuu prezent numai sub influenţa datelor nemijlocite de cunoaştere, comportamentul său fiind haotic, spontan, fără stabilitate şi finalitate, fără durabilitate în timp. Toate obiectele ar acţiona din nou asupra lui şi  i s-ar părea absolut noi, necunoscute. El n-ar avea posibilitatea de a utiliza rezultatele cunoaşterii, dimpotrivă aceasta ar trebui luată de fiecare dată de la început, gândurile şi acţiunile lui n-ar putea fi legate între ele, n-ar putea înţelege şi învăţa, n-ar putea rezolva problemele ivite în calea sa. Viaţa psihică a omului fără memorie –scria medicul şi fiziologul danez Lange-este doar un ghem de impresii sensitive,adică un prezent fără trecut, dar şi fără viitor.

     Interactiunea cu alte procese psihice

    Memoria se află în strânsă interacţiune şi interdependenţă cu toate celelalte procese, însuşiri şi capacităti psihice, fiind influenţată de ele şi influentându-le totodată.

     Parte din materialul care se stochează şi se păstrează în memorie este de fapt materialul provenit din contactul  organelor de simţ cu realitatea inconjurătoare, fapt ce demonstreaza interactiunea memoriei cu procesele senzoriale.

Exemple de alte interactiuni ale memoriei cu procele psihice

a)      memoria nu presupune doar acumularea de informaţii ci şi organizarea şi structurarea lor (interacţiunea  memoriei cu operaţiile gândirii)

b)      nu ne reamintim şi nu reţinem orice, ci ceea ce ne place, ceea ce corespunde unor dorinţe, aspiratţi şi interese(interacţiunea memoriei cu procesele afectiv-motivaţionale)

c)      memoria implică şi prezenţa unui efort voluntar (interacţiunea memoriei cu voinţa)

Procesele şi formele memoriei

Caracterul procesual al memoriei rezultă din faptul că ea se realizează în faze, în etape, cu ajutorul unor acţiuni psihice cum ar fi:

v     memorarea

v     păstrarea

v     actualizarea celor memorate

În funcţie de prezenţa sau absenţa intenţiei (a efortului voluntar) de a memora se disting două tipuri de memorare:

ü      neintenţionată (sau involuntară)

ü      intenţionată (sau voluntară)

          În funcţie de prezenţa sau absenţa gândirii (a asociaţiilor logice) se disting trei tipuri de memorare:

Ø      memorarea mecanică (în lipsa înţelegerii)

Ø      memorarea logică (bazată pe înţelere)

Stocarea informaţiilor este acel proces al memoriei care presupune reţinerea lor pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat de timp. Este un proces dinamic si activ care implică organizarea şi reorganizarea informaţiilor memorate.

Reactualizarea informaţiilor constă în scoaterea la iveală a celor momerate şi păstrate în vederea utilizării,valorificării lor. Aceasta se poate realiza prin recunoastere sau prin reproducere

Recunoaşterea:

-se realizează în prezenţa obiectului

-este relativ mai simplă presupunând procese de percepţie

-presupune suprapunerea modelului actual peste cel aflat în mintea subiectului.

Reproducerea:

-se realizează în absenţa obiectului
-este mai complexă implicând intervenţia proceselor de gândire.
-presupune confruntarea  şi compararea mintală a modelelor în vederea extragerii celui optim
Atât recunoaşterea cât şi reproducerea au grade diferite de precizie, pot fi foarte precise,dar şi vagi,
imprecise, chiar eronate, în funcţie de materialul reprodus sau chiar de tipul reproducerii ca atare.

Memorie şi utare:
Multe dintre datele experienţei anterioare se diminuează, dispar din mintea noastră. Intervine aşa
numitul fenomen al uitării, fenomen natural, normal şi mai ales relativ necesar.Uitarea este un proces
pozitiv şi necesar numai în anumite condiţii, dacă aceste condiţii nu sunt respectate aceasta devine o
piedică pentru memorie, care îşi reia de la inceput procesele. Între memorie şi uitare există relaţii
dinamice, facilitându-se sau impiedicându-se reciproc.